content top

Sa imi spuneti voi la sfarsitul acestui articol daca ce se intampla nu are legatura cu promovabilitatea de 30% la BAC

Imi era frica de anul asta – primul an de scoala al Sofiei – dar s-a terminat (si s-a si petrecut) cu bine. Nu despre cum s-a acomodat ea la noua ipostaza de scoler vreau sa va vorbesc…ci despre ce se intampla in general in scoala, in mintile parintilor si in mintile si sufletele copiilor. Sa imi spuneti voi la sfarsit daca ce se intampla nu are legatura cu promovabilitatea de 30% la BAC, ca mie mi se pare ca are.

E o disperare peste tot, o framantare continua, un chin. Parintii copiilor de la Sof din clasa sunt disperati de faptul ca, in clasa pregatitoare (sa reamintim ca aceasta clasa este vechea grupa mare de la gradinita), copiii lor deseneaza prea mult si nu lucreaza suficient de mult si de sustinut, desi toate caietele alea speciale sunt lucrate cap-coada. Foarte multi copii deja au fost mutati in alte clase din motivul asta.

Cand o duc la afterschool, in camera de studiu a copiilor mai mari este o atmosfera “de vis” – de vis urat…. Copiii isi fac temele intr-un fel silnic si indaratnic, iar invatatoarea ii impinge de la spate cu un ton iritat, afisand o lehamite de a trage de ei in continuu. Am fost de fata cand un copil a fost pedepsit dandu-i-se teme mai multe. Parintii fac scandal la afterschool daca cei mici se joaca prea mult in loc sa-si termine temele si, eventual, daca s-ar putea…sa lucreze si suplimentar. Fac scandal daca se murdaresc la joaca, daca nu mananca, daca nu scriu. Copiii – unii dintre ei – clacheaza emotional si plang acolo pe umarul cui ii asculta (bine ca exista cineva care stie sa faca si asta) ca ei nu mai pot, ca isi urasc viata, ca au obosit sa mai faca teme.

In tot tabloul asta, copiii sunt uitati si SE SIMT uitati. Iar ceea ce li se va intampla, mai devreme sau mai tarziu, va fi ca vor abandona. Vor abandona scoala, vor abandona starea de curiozitate cu care s-au nascut, nu vor experimenta pentru ca le va fi teama de esec, nu vor descoperi la ce sunt ei buni pentru ca vor avea senzatia ca nu sunt buni la nimic, vor intampina viata de adult descurajati si dezorientati si obositi. Pentru ca, in loc sa ne relaxam si sa incercam cu totii sa uitam putin de note si calificative, ne crizam si nu mai tinem cont de nevoile lor, ii fortam si ii torturam de frica ca vor rata, ca nu se vor realiza. Adoptam calea sigura spre esecul lor.

Le vrem binele, dar binele lor este sa fie iubiti indiferent de ce note iau si sa avem grija sa si simta asta, sa deschidem impreuna o carte in fiecare zi (nu sa fie obligati sa citeasca), sa mergem la teatru, sa li se arata calea spre arta, sa li se imbogateasca sufletul, sa fie sprijiniti sa treaca prin scoala, si intelesi si ajutati cand au dificultati. Si ei vor fi mai buni in fiecare zi. Si vor creste frumosi si fericiti si impliniti. Cineva spunea o data ca FEAR (teama) inseamna Faulse Expectations Appearing Real. Relaxati-va si aratati-le calea. Lasati-i sa greseasca din cand in cand, sa simta pe pielea lor. Nu mai anticipati totul inaintea lor, nu mai prevestiti apocalipsa daca nu iau nota x, daca nu fac tema y pentru ca sunt epuizati. Sistemul de invatamant este un sistem schiop cu oameni si mai schiopi (majoritatea), iar ceea ce incercati sa faceti este sa le spuneti copiilor ca ce se intampla la scoala ii defineste, ca notele ii definesc si dozeaza iubirea si increderea pe care le-o dati.

O invatatoare interesata de bunastarea emotionala a copilului si de  atmosfera placuta la clasa, una care adopta stilul “sa invatam jucandu-ne” si “mai  putin inseamna mai mult” este pusa pe cruce de catre parinti si alte cadre didactice. Nu ii pasa nimanui ca elevii intra in clasa zambind, ca sunt relaxati, ca gandul la scoala nu le provoaca dureri de cap. Sa nu ne intelegem gresit: sunt in dezacord cu unele lucruri pe care le face invatatoarea. Dar mi se pare un  lucru extraordinar ca ma pot duce sa discut cu ea, de la om la om, si sa ii spun…”uite, te rog nu ii mai spune X lucru copilului ca il descurajezi.” iar ea sa incerce macar sa tina cont de parerea mea. Mi se pare un lucru extraordinar ca, din cand in cand, ma opreste sa ma intrebe daca Sof e ok, daca e multumita, daca EU sunt multumita, daca am ceva sa ii sugerez.

Stiu ca am turnat aici tot ce m-a chinuit tot anul. Imi este sincer mila de copii. Si stiu ca se poate si altfel…trebuie doar sa renuntam la teama ca nu se vor realiza…Un autor care mie imi place tare mult si pe care il puteti si asculta in niste scurte interviuri tip pastila aici, spune mai bine decat mine despre calea mai eficienta, mai buna, mai umana, pe care o putem adopta cu copiii nostri prin scoala.



Articole Similare:

Pin It

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>