content top

O poveste despre cum sa gresesti mai putin ca parinte

Sof e un copil cuminte, in sensul ca nu are probleme de comportament insa, ca orice copil, are perioade mai agitate, in care parca se transforma radical, iar eu intru in panica si nu stiu ce sa fac s-o aduc inapoi :) . Cand era mica si avea din astea, dadeam vina pe dinti :) )…cum era mai agitata si se comporta mai ciudatel, ne auto-linisteam rapid: “Sunt dintii, trebuie sa avem rabdare. O sa ii treaca”. Ne comportam foarte calm si ferm cu ea si in cateva zile the old Sof era back.

De la o vreme, e din ce in ce mai greu sa fii calm si rabdator si de multe ori dau cu bata-n balta si o cert. Poate pentru ca acum e mai mare si cateodata te saturi si ai vrea sa fie simplu si SA INTELEAGA…Realitatea este ca nu e destul de mare inca…Nu atat de mare incat sa isi analizeze trairile, sa isi dea seama ce-i cu ea si sa fie in stare sa-si zica “Da, acum sunt obosita/ iritata din motivul X, de-aia fac asa. O sa incerc sa -mi gasesc altceva de facut, ca sa ma calmez”. Si nu o sa fie destul de mare mult timp de acum incolo.

Ultima data cand am patit-o, a fost cand am schimbat orasul in care traiam si doua gradinite. Nu mai voia sa asculte mai nimic din ce ii spuneam, se transformase complet, invatase prostii de la ceilalti si le tot reproducea pe acasa, se maraia din orice, noi eram din ce in ce mai iritati si o certam, ii ziceam ca nu-i frumos sa vorbeasca urat, ii ceream sa se calmeze etc…Evident ca ea tot invers facea.

Singurele momente in care nu era agitata, erau atunci cand se apuca sa scrie. Voia cu tot dinadinsul sa stie sa scrie, venea si ma intreba litere si tot buchisea acolo si se chinuia. Nu intelegeam ce e cu pasiunea asta pentru scris, asa deodata si nici nu o incurajam foarte tare, caci sunt unul dintre parintii care cred ca la varsta asta te joci. De scris, scrii la scoala. In fine, dupa doua saptamani, a venit la mine la birou si a inceput sa citeasca ce scria mare, cu litere de tipar, pe sticla de apa (avea vreo 4 ani). M-am socat.

Alta data, a venit si mi-a spus ca un copil de la gradi i-a vorbit urat (adica exact ce stia ca nu imi place), a jignit-o si a agresat-o. Am vorbit cu educatoarea, destul de suparata, ca respectivul era si mult mai mare decat ea si nu avea cum sa se apare…si am aflat ca, cel mai probabil, era inventata toata treaba sau, in orice caz, foarte mult inflorita. Tendinta e sa o certi, cand minte. Sau sa o pedepsesti, sa ii spui ca tu nu vrei sa se mai intample asa ceva. Te panichezi, te intrebi daca ai gresit, unde, ce e de facut…

Cand nu stiu ce sa fac si cum sa interpretez anumite lucruri pe care le face, am o carte care ma salveaza. Nu chiar mereu, dar de cele mai multe ori.  Este structurata pe varste si iti spune acolo ce probleme pot aparea, ce fel de tendinte au copiii in anumite etape ale vietii si cum sa iesi din impas cu tact si fara sa iti strici relatia cu copilul tau.

Stiam ca Sof are la gradi copii mai mari decat ea…de aproape 6 ani, ea avand 4. Dupa ce am terminat de citit capitolul despre copii de 4-5 ani, am zis sa ma duc sa citesc de la capitolul cu 6 ani, sa vad ce descopar. Si am descoperit…ca la varsta de 6 ani se formeaza gastile. Ca regulile si criteriile lor sunt foarte bine stabilite si daca nu le respecti, nu esti acceptat in gasca cu pricina. S-a aprins beculetul. Scrisul. A facut atat de mult efort pentru a invata sa scrie si sa citeasca, pentru ca voia si ea in gasca. Ei toti spuneau ca sunt mari si ca stiu sa scrie, ca ea nu stie sa scrie asa ca de asta nu se joaca cu ea.

Desi la gradinita mi se spusese ca se integrase foarte bine, am sapat mai mult si am aflat ca, de fapt, copilul in legatura cu care mintise era un fel de lider informal al gastii cu pricina si ca avea o problema cu ea, cu Sof. Ca nu a putut sa o accepte de la inceput. Iara beculetul. De fapt, minciuna era un fel de strigat de ajutor. Un fel de a-mi semnaliza faptul ca baiatul ala o deranjeaza foarte tare.

Respingerea sociala este foarte dura si greu de suportat. Iar copiii nu stiu sa respinga diplomat. O fac foarte pe sleau si fara mila. Faptul ca adoptase un vocabular colorat, era tot pentru a se integra, caci asa vorbeau cei mari. Faptul ca acasa facea tot felul de lucruri care sa ma supere ca sa-mi atraga atentia cat se poate de mult, era pentru ca avea nevoie de extra atentie, pentru a compensa marginalizarea si frustrarea de la gradinita.

Cand am inceput sa inteleg, am inceput sa fiu mai calma. Sa nu o mai cert. Sa nu ii mai cer pur si simplu sa nu mai faca X sau Y. Am lasat-o sa spuna toate prostiile alea fara sa ma mai scandalizez, desi nu a fost usor, mai ales in locuri publice :) ). Am petrecut mai mult timp cu ea, ne-am jucat mai mult. Intre timp, a inceput sa se inteleaga cu baiatul cu pricina, care pana la urma a plecat din gradinita (deci am avut si un pic de noroc). Am cautat sa urmeze aceleasi extra cursuri ca si ei (chiar daca nu ma interesa cursul in sine in mod deosebit), sa mearga la petreceri impreuna etc…atunci s-au legat mai bine prieteniile intre ei.  Lucrurile au mers de la sine. S-a integrat in gasca pe care o voia. Acum toti o intampina cu bucurie atunci cand intra in gradi. E linistita si nu mai vorbeste urat. Nu a mai mintit. A revenit la normal.

Copiii nu stiu sa isi analizeze trairile puternice si nu reactioneaza la fel ca adultii la anumiti stimuli. Noi, parintii, suntem singurii care ii putem intelege. Ii putem sprijini si, chiar daca facem greseli pe parcurs, pana la urma vom iesi la liman. E important sa vrem sa invatam de la cei ce stiu mai bine, sa vrem sa schimbam in noi lucrurile care nu sunt ok, sa fim mai buni pentru copiii nostri. Sa nu luam calea usoara, sa nu ne etichetam singuri copiii caci nu facem decat sa ii programam sa fie asa (de cate ori nu aud in parc “De ce dai in cutare? Esti un copil foarte rau” sau “Esti un mincinos”). Si, foarte important, sa acceptam ca e ok sa gresim ca parinti, sa incercam sa indreptam greseala, pentru ca altfel vom incepe sa actionam din vina.

PS Pentru cei interesati, mai multe detalii despre carte gasiti aici.

 

 

Articole Similare:

Pin It

Comentariile sunt inchise.