content top

Pericolul etichetelor pozitive in educatie

Socul educatieiAm invatat, cel  putin unii dintre noi, ca pedeapsa fizica, cea de tip time-out sau cea verbala sunt daunatoare copiilor nostri, pentru ca ele nu fac altceva decat sa modifice un comportament de moment, efectele pe termen lung putand fi, in unele cazuri, dezastruoase. Despre pedepse si recompense (materiale, verbale etc) am mai vorbit in alte articole aici pe blog si am sa atasez mai jos un interviu foarte interesant (sper sa aveti rabdare sa il urmariti, cu Alfie Kohn, despre pedepse si recompense si parenting neconditionat).

Ceea ce vreau sa va povestesc este legat de etichetele pozitive (care sunt tot o forma de recompensa verbala) despre care, recunosc, nu stiam prea multe si de care nu m-am ferit niciodata, ba chiar le-am folosit in exces uneori cu Sof, gandindu-ma ca ii vor da incredere in propriile forte. La un moment dat am observat ca Sof nu prea mai accepta provocari si ca ii e teama de greseala si de note mici. Inainte de inceperea scolii ma intreba mereu ce se va intampla daca nu va lua numai FB la scoala…Mi s-a parut ciudata anxietatea asta asa deodata, mai ales ca am incercat mereu sa nu pun presiune pe ea, nu i-am spus niciodata ca trebuie sa fie cea mai buna, sa ia cele mai mari note, ca scoala e o competitie, ca trebuie sa fie x sau y. Nu, nu i-am spus in cuvintele astea…dar am facut-o  inconstient, cu alte cuvinte…

Primul semn ca ceva nu e in regula l-am primit la conferinta despre educatie empatica a Moncai Reu, atunci cand s-a vorbit despre etichete negative si pozitive si despre un experiment dintr-0 carte pe care intre timp am citit-0 si pe care o recomand (Socul Educatiei. O noua perspectiva asupra dezvoltarii copiilor). Nu o sa va fac un rezumat, dar am sa va povestesc pe scurt despre un experiment citit in carte.

Se iau doua grupuri de elevi si li se dau spre rezolvare cateva exercitii la matematica. Dupa ce sarcina a fost dusa la bun sfarsit, un grup de elevi este laudat si etichetat pozitiv pentru rezultatele corecte: ‘Vai, esti foarte inteligent, bravo…’. Elevii din al doilea grup nu sunt etichetati, ci doar apreciati pentru rezultatul corect, dar mai ales pentru munca depusa pentru obtinerea acestuia: ‘Ai obtinut rezultatele corecte. Cred ca ai muncit foarte mult pt asta…’

In a doua faza a experimentului, se iau aceeasi copii si li se dau 3 exercitii din care sa aleaga unul spre rezolvare: unul foarte dificil, unul mediu si unul foarte usor. Copiii care au fost etichetati pozitiv aleg sa rezolve cel mai usor exercitiu. Cei apreciati pentru munca depusa aleg sa il rezolve pe cel mai dificil.

O data obtinut un anumit titlu, intervine si teama de a nu il pierde. Copilul nu va face tot posibilul sa-si atinga potentialul sau maxim ci va gasi tot felul de solutii pentru a-si pastra coroana de lauri, se va teme sa nu esueze sau sa nu dezamageasca.

In carte mai puteti citi si despre:

  • De ce instinctele noastre in privinta copiilor sunt atat de deviate?
  • Depistarea inteligentei la varste prescolare
  • Motivele razvratirii adolescentilor
  • Autocontrolul este ceva ce se poate invata?
  • De ce mint copiii?
  • Mitul supercapacitatii

Mai jos puteti urmari si interviul cu Alfie Kohn. Va anunt, de asemenea, cu entuziasm ca ‘Unconditional parenting‘, una dintre cartile lui, este disponibila si la noi.

 

Articole Similare:

Pin It

Un Raspuns catre “Pericolul etichetelor pozitive in educatie”

  1. Aura Angheliu spune:

    Educatia fara recompense si fara pedepse este un demers anevoios, insa, cu siguranta, copilul de acum va fi un adolescent si un adult lipsit de complexe, temeri, resentimente si ii va fi mai usor sa se adapteze oricarui mediu, isi va dori sa evolueze. Spun ca este un demers anevoios nu pentru ca micutii raspund greu unui astfel de stil de crestere si educare, ci pentru ca noi suntem copiii sistemului “recompensa”. Eu personal nu am avut niciodata teama de repercursiuni in caz de esec, nefiind niciodata pedepsita, ci teama de a nu dezamagi.

    Multumesc pentru informatie, nu numai ca mi-a confirmat modalitatea de a-mi creste copilul, dar mi-a si lamurit ce nu a stiut mama ca va dezvolta in mine cand folosea cuvintele: “Bravo, mama! Desteapta mea! Sunt mandra de tine, stiam eu ca vei reusi!”

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>