content top

Dan Siegel – Parentaj sensibil si inteligent sau Cum sa fii un parinte “mai zen”

Ieri am facut ce nu am facut eu niciodata. Mi-am facut curaj si am trimis-o pe Sof afara in fata blocului la joaca :) . Noi, cei din “generatia cu cheia de gat” stim foarte bine cat de fain e sa te joci liber si neingradit. Sper sa fie cat mai  multi parinti din generatia mea care nu au uitat asta si nu sacrifica jocul liber si dezlantuit in numele educatiei si bunei cresteri prost intelese (am mai scris despre asta aici). In fine. Spuneam ca am lasat copilul afara iar eu am profitat de “libertate”. Mi-am adus un fotoliu mare si pufos in balcon, am deschis geamul sa intre miros de munte si mana-maicii-domnului, am lasat motanul sa se lipeasca de mine si mi-am vazut senina de cartea mea care asteapta de ceva timp sa fie terminata.

Este vorba despre “Parentaj sensibil si inteligent” al lui Daniel Siegel. Poate o sa va ganditi…da, alta carte de parenting…alta care ne spune ce sa facem, ce sa fim, ce sa nu fim etc. Ne spune sa nu fim nervosi, sa nu pedepsim, sa nu recompensam, sa nu ridicam tonul, sa fim rabdatori si empatici, sa ne conectam si totul va merge de la sine blabla. Dar nu ne spune nimeni cum reusim sa nu fim furiosi sau agresivi (chiar si mascat), cum sa nu fim obsedati de control de teama “sa nu se piarda copilul”, cum sa facem ca acea conectare sa nu fie fortata, cum sa fim stapani pe noi etc.

Banuiesc ca multi dintre voi v-ati surprins falca semi-incordata atunci cand incercati sa spuneti, aparent calm, ceva copilului. Unii va veti gandi ca nu e vorba despre voi. Eu ma declar guilty as charged. Copilul a surprins asta inaintea voastra :) . De obicei, copiii vad dincolo de comunicarea verbala. Vad sau simt mai degraba nelinistea, nesiguranta, agresivitatea, frica noastra si se simt nesiguri in legatura lor de atasament cu noi ca parinti. Atunci ei devin indaratnici si necooperanti.
Asta ne face sa ne pierdem cumpatul in fata lor si apoi sa ne simtim vinovati. In cel mai bun caz ne vom cere scuze si vom incerca sa explicam copilului de ce ne-am pierdut cumpatul si vom promite ca vom incerca sa fim mai buni. In cel mai rau caz vom incerca sa “ne spalam pacatele” renuntand la a trasa copilului limitele obisnuite sau recompensandu-l excesiv. Cred ca mai toti cunoastem scenariul. Este ca un cerc vicios care se perpetueaza (in masuri diferite, de la caz la caz) de la o generatie la alta.

Singurul mod de a intrerupe cercul este sa ne reglam pe noi, ca parinti. Sa ne uitam inapoi, in copilaria noastra si in noi.  In ce am ingropat nevindecat in noi. Sau in cum a invatat mintea noastra sa functioneze si sa invatam sa o remodelam. De cate ori nu s-a intamplat sa iti ceri scuze, sa vrei sa fii mai bun si sa repeti acelasi pattern, in mod automat? Pe urma sa incerci din nou si din nou? Asta pentru ca nu stim de unde sa pornim. Cartea lui Daniel Siegel ne invata de unde sa pornim si cum sa facem. O recomand cu caldura.

De cand e Sof in viata mea, am redeschis porti catre mine, m-am cotrobait si am vindecat multe rani ingropate. Cu cat eu sunt mai zen, cu atat ea este mai cooperanta si noi doua suntem mai conectate in mod natural si totul curge de la sine.

Nici un parinte nu este perfect dar putem fi putin mai vindecati si mai buni cu fiecre zi care trece. Copiii se acordeaza la noi si prin noi.

Daca v-am facut curiosi, gasiti cartea aici.

De asemenea, il veti putea vedea pe Daniel Siegel in Romania in Septembrie anul acesta. Detalii pe siteul evenimentului.

Si, la sfarsit, o serie de interviuri scurte cu Dan Siegel. Sper sa va fie de folos. Le gasiti aici.

 

Articole Similare:

Pin It

Raspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>